Am discutat pentru MucklMag cu Kathrin Demmler, 47, despre creșterea consumului de media la copii – și cum îl abordează părinții. Aceasta este versiunea completă a discuției.
Nu sunt complet de acord cu aceasta. În primul rând, ne-am folosit de tehnică pentru a menține în funcțiune anumite lucruri și în condițiile unei pandemii globale: contacte, școală sau muncă. Acesta a fost un lucru bun. Dacă am fi avut o astfel de criză acum 100, sau chiar 50 de ani, totul ar fi arătat altfel. Cred că este important să vedem partea bună a lucrurilor: alternativele digitale ne-au ușurat viața în aceste timpuri dificile.
Am convingerea că media nu a fost niciodată o temă atât de importantă. Iar dacă e să fim cinstiți, nici pentru noi, părinții. Cine a mai făcut atâtea apeluri video într-o zi? Și: cine a putut să fie în legătură cu bunicii prin facetime? Cine s-a putut feri de virus lucrând de acasă? Da, a fost un timp dificil.
Da. În acest moment pledez pentru două lucruri. Pe de o parte: nu vă grăbiți. Pe de alta: nu distrugeți ceva ce funcționează. Faptul că cei mai mari dintre copii se pot întâlni în continuare acasă și se pot juca împreună – este de neegalat. Astfel interacționează. Nu-mi pot imagina cum un joc automat poate fi mai bun. Însă să schimbăm brusc macazul acum și să spunem: totul înapoi la zero, nu va funcționa.
Cu siguranță. Așa cum am spus: nu numai pentru copii, ci şi pentru părinți. Eu nu aș recomanda ca media și aparatura electronică să fie în centrul atenției, după motoul: aruncați tot ceea ce vă face rău. Nu, acestea nu sunt așa ceva! Prin acestea copiii și-au întreținut contactele, au învățat să se organizeze singuri și ne-au lăsat pe noi în pace, ca părinți. Nu este chiar așa de rău!
După părerea mea, acum este vorba despre susținerea copiilor în ceea ce caută în mod automat: contactul cu ceilalți. Ei vor să iasă din casă, să-și vadă prietenii, să facă sport cu adevărat, sau să fie parte a comunității. Pentru noi, ca părinți, lucrurile nu sunt diferite. Poate că unele prietenii între copii s-au schimbat, poate unii s-au îndepărtat ca urmare a școlarizării la domiciliu și regulilor stricte de comportament social. În acest caz aș lua legătura activ cu ceilalți părinți. De regulă viața normală va rămâne în continuare mai atractivă, iar copiii știu și ei acest lucru.
Din punctul meu de vedere devine o problemă atunci când copilul nu reacționează la oportunități specifice vârstei: nu dorește să se întâlnească cu prietenii, ci preferă să joace un joc electronic până la capăt. Când nu mai dorește să participe la acțiuni în cadrul familiei și se retrage complet. Pe această temă: și acest lucru poate fi acceptabil. Însă dacă media devine atât de fascinantă pentru o perioadă de timp mai îndelungată, și vorbesc aici de luni, și pare să înlocuiască altceva, aș încerca să văd de ce și aș apela la ajutor.
Adrese utile pe această temă pot fi găsite aici.
Familia a fost un cocon puternic pe timpul pandemiei, cu urmări bune și rele. Și la fel cum fluturele iese din cocon și se dezbară de ultimele învelișuri, trebuie să noi să ne desprindem acum de aceste timpuri. Trebuie să ne acordăm timp, atât nouă, cât și copiilor noștri.
Pentru a ne schimba obiceiurile este necesar să exersăm regulat, timp de mai multe săptămâni. Însă nu doresc să creez și mai multă presiune, ci dimpotrivă. Situația generală se schimbă la fel, pas cu pas. Este posibil ca părinții să rămână să lucreze de acasă pentru un timp, iar copiii să se întoarcă la școală. Pe această temă avem o poziție mai fermă, separarea contopirii de durată între muncă și familie. Uneori părea să dureze veșnic, alteori totul se întâmpla atât de rapid, deoarece părinții au trebuit să jongleze cu 10 mingi deodată: munca proprie, educația la domiciliu, petrecerea timpului liber, gătitul, verificarea stocurilor, ameliorarea conflictelor, calmarea și încurajarea copiilor, menținerea controlului asupra propriilor griji. Erau întrerupți în permanență în tot ceea ce făceau. Pentru copii situația a fost cel puțin la fel de comică: aparatura electronică, atât de îndrăgită, a devenit brusc foarte funcțională, în mod ideal ar fi trebuit să fie folosită numai pentru școală. Și atunci când ar fi putut să fie distractiv, cineva mai mare apărea în cameră și spunea că s-a scurs timpul de vizionare. Ritmul nostru cotidian a scăpat de sub control. Însă cu cât putem să ne separăm mai bine munca de viața de familie, cu atât le putem semnala mai clar și copiilor: acum am timp numai pentru tine. Acolo va trebui să ajungem în primul rând.
Eu consider că intervalele de timp foarte stricte sunt problematice. Imaginați-vă că citiți o carte interesantă și cineva v-o smulge din mână. Este logic să vă enerveze. Un copil ar trebui să poată întrerupe singur, chiar dacă nu dorește, un joc la un anumit punct în timp – iar dacă este necesar, cu un sprijin decis din partea părinților. Eu recomand, în plus, încheierea unui contract media pentru copiii de peste zece ani, deoarece acesta îi implică și pe părinți: cu toții trebuie să se gândească ce este important pentru ei și să negocieze în consecință.Poate copilul se va juca mai mult la sfârșit de săptămână, dar pentru aceasta trebuie respectate cu strictețe condițiile din timpul săptămânii. Și părinții pot participa cu ceva. Însă, încă o dată, anul trecut copiii au dobândit numeroase competențe și au acumulat numeroase cunoștințe de media. Trebuie să le apreciem, și le putem folosi.
Interviu: Silke Stuck
